Sistemul de vindecare ayurvedic a luat naștere dintr-o cunoaștere profundă a ierburilor și condimentelor care întăresc sănătatea și frumusețea naturală rezultată.
Cu mii de ani în urmă, unii înțelepți indieni (rishis), autorii rețetelor tradiționale ayurvedice de astăzi, au fost invitați la curtea regală pentru a împărtăși cu regii lor înțelepciunea spirituală și cunoștințele în domeniul metodelor de vindecare dobândite prin mulți ani de meditație în locuri solitare. Conducătorii erau adesea răpiți de înfățișarea nobilă a oamenilor sfinți, care, deși erau foarte simplu îmbrăcați, radiau pace profundă, compasiune și lumină de pe fețele lor.
Filosofia holistică a frumuseții
În Indonezia, de unde principiile medicinei ayurvedice s-au răspândit curând din India, în timpul dinastiilor regale din secolul al XVIII-lea a apărut filosofia holistică a lui „Ngadi Sarira”, care vorbea despre datoria importantă de a-și menține corpul mereu în formă perfectă. Totuși, nu a fost doar frumusețea exterioară, ci și frumusețea interioară: „jasmani”, corpul nostru fizic strălucește atunci când te simți bine și este mulțumit de sine, iar această lumină creează frumusețe naturală. Prințesele javaneze și-au pregătit apoi propriile amestecuri de plante și flori pentru a păstra nu numai o față frumoasă, ci și o minte. De exemplu, buzele frumoase și sănătoase erau considerate rezultatul unui discurs frumos (wacika), care se baza pe gânduri frumoase (manacika).
Echilibrul realității interioare și exterioare
Această filozofie a frumuseții spune că odată ce cineva își înțelege adevărata natură și învață să trăiască în conformitate cu legile naturii și ale universului, se poate obține sănătatea corporală, frumusețea și suficientă energie și entuziasm pentru viață. La baza acestei filozofii holistice se află formula străveche „Rupasampat wahya bhiantara”: un echilibru între ceea ce este ascuns în interior și ceea ce există în exterior.
Secretul frumuseții umane se ascunde astfel în consonanța și împlinirea armonioasă a celor trei principii de viață și nevoi la nivelul corpului (kama datu), minții (rupa datu) și sufletului (arupa datu). Echilibrul reciproc dintre ele este o condiție prealabilă de bază pentru adevărata frumusețe și o viață fericită.
Această învățătură străveche vorbește atunci despre cea mai înaltă frumusețe ca fiind manifestarea perfectă a celor mai importante șapte virtuți umane la nivelul corpului fizic: adevăr (sathya), iubire (prema), onestitate (dharma), pace (shanti), toleranță (sahana), bucurie (ananda) și spiritualitate (svan ubh uti).